Troițe la comandă / Troițe de vânzare / Cruci

Realizez la comandă troițe, cruci în tehnica picturii în mozaic. Pictura este realizată din materiale ca: piatră de Murano, sticlă Orsoni, fonduri de aur 24k. Materialele sunt garantate de renumiții producători italieni.

Suportul troiței, crucii este realizat din beton armat (fier beton). Astfel, tot asamblul devine deosebit de rezistent, păstrându-se neatins de vreme, intemperii diferențe de temparatură, soare, ș.a. generații, fără ca pictura să se modifice în timp ca aspect și prospețimea culorilor.

Nu necesită întreținere sau tratare specială, materialele nefiind degradabile.

Pictura în mozaic poate fi spălată cu soluții de detergent – fără pericol de degradare.

Crucea este simbolul de căpătâi al creștinismului, reprezentând patima, moartea și învierea Domnului. A fost indetificată dintr-u început ca fiind “semnul Fiului Omului” (Matei 24,30).

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a lăsat sfânta cruce ca arma cea mai puternică. Astfel, Sinodul al 7-lea Ecumenic (Niceea,787) a stabilit definitiv că modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane, ea reprezentând semnul distinctiv și plin de putere al credinței și evlaviei creștine.

Pierdut în istorie este obiceiul românilor ortodocși de a-și marca drumurile, intersecțiile, bifurcațiile, răspântiile cu cruci și troițe, punând astfel loc sfințit și binecuvântat de Dumnezeu, și alungând duhurile rele, spirite malefice, despre care se credea că au puteri sporite (îndeseobi la răscruci, răspântii) și-i pot necăji pe drumeți.

Astfel, Troițele și Crucile de hotar au fost dintotdeauna scutul de protecție al neamului ortodox român.

Biserica a înțeles necesitatea de a prelua practicile de exorcizare și purificare a acestor locații, încurajând, totodată, monumentele la răspântiile drumului din țară:

“Troițele de la intersecții de drumuri își au rostul lor. Spiritele rele fug de ele. Preotul când sfințește troița, se roagă astfel: “Trimite acum harul Prea Sfântului Tău Duh peste acest semn al Crucii” și-l binecuvântează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Și tuturor celor ce se vor închina Ție, înaintea semnului acestuia și rugăciuni vor aduce, să le fii milostiv ascultător și îndurat împlinitor al tuturor cererilor către mântuire.” (Molitvelnicul; Rânduiala sfințirii crucii și troiței)

“Când treci pe lângă o troiţă şi te închini înaintea ei parcă simţi că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îţi dă mângâiere, linişte” (Arhim. Ioachim Pârvulescu, 2004)

“Rugați-vă mereu” (Luc. 18,1)

“În toată vremea” (Efes. 6,18)

“Neîncetat” (Tes. 5,17)

Rugăciunea este una din condițiile intrării în comuniunea cu Dumnezeu. Este rugămintea și cerința apostolilor și a sfinților pentru a răspunde chemării lui Hristos Mântuitorul.

Rugăciunea este tovarășul nedespărțit de drum al călătorului.

Bisericile, întâlnite ân drum, troițele și crucile sunt tot aâtea îndemnuri spre rugăciune.

Sfințirea unei troițe este un moment important în viața comunității. De obicei, sfințire se oficiază la ora prânzului, Sâmbăta, Duminica sau într-o zi de sărbătoare de preotul locului sau un sobor de preoți.

În momentul sfințirii are loc și stabilirea hramului troiței, ales de ctitor, care se sărbătorește anual.

Ctitorii de troițe au fost la început membri ai marii nobilimi românești, apoi din secolul XVII-lea, marii boieri, târgoveții, negustorii, preoții și alții au ctitorit troițe, fericiți și binecuvântați credincioși, iubitori ai lui Hristos, care au ținut să dăruiască din preaplinul inimii lor, adesea nu fără de sacrificii, un moment prilej de aducere aminte de Hristos, de închinare și slavă lui Dumnezeu.

Aceste persoane rămân pomenite în veac.